IMAGINI MEMORABILE

 

Am prieteni care spun : “Urasc Bucurestiul! E infernal, e aglomerat, e murdar, e obositor.”  Poate ca este adevarat…sau poate ca privesc prea mult in directia gresita. Eu m-am atasat de orasul meu adoptiv care imi ofera mereu clipe si imagini extraordinare. Sunt scene care mi se intiparesc pregnant in memorie, pe care le-am trait aici si care ma leaga de acest  oras in mod, pentru unii, inexplicabil.

Era primavara. Eram in fata unei vitrine a unei librarii si asteptam pe cineva. Priveam in vitrina plina de carti cand privirea mi-a fost atrasa de imaginea furnicarului uman reflectat in geamul librariei. M-am intors si  am privit spre oamenii care alergau in toate partile, in toate directiile. Am realizat ca ma opresc destul de rar ca sa privesc oamenii. Candva faceam lucrul acesta mai des. Ma opream intr-un loc aglomerat si priveam minute in sir la trecatori.

Am vazut oameni grabiti, oameni incruntati, incrancenati, oameni tristi, oameni care zambeau, tineri zgomotosi care- si povesteau ispravile…si apoi am vazut un cuplu. Se tineau de mana si parca nu se potriveau in decorul din jurul lor. Nu pareau ca vad ce este in jur. Parca pluteau. Pareau atat de indragostiti incat nu cred ca vedeau altceva decat persoana iubita.

Erau persoane mature, probabil trecute de 35 de ani , insa aveau un aer foarte adolescent. Ea era extrem de feminina, firava, imbracata intr-o rochie cu floricele pana deasupra genunchilor si incaltata cu cizme inalte.  Il tinea de brat cu ambele maini , il privea in ochi si parca nu i-ar fi dat drumul. Si totusi venise momentul cand trebuiau sa-si ia ramas bun si probabil ca ar fi trebuit sa mearga in directii diferite. S-au sarutat atat de tandru si cu atata pasiune, incat pentru putin timp am fost invidioasa. Nu era nimic vulgar in acel sarut. Pura senzualitate. Si-au desprins mainile si ea s-a asezat cuminte la semafor pentru ca trebuia sa traverseze. El probabil ca ar fi trebuit sa mearga la serviciu, intr-o alta directie (era imbracat office). Semaforul s-a facut verde. Si el si-a schimbat brusc traseu. A traversat impreuna cu ea si s-a oprit  peste strada, la vanzatoarea de flori. A cumparat un buchet de viorele pe care i l-a daruit iubitei lui si dupa un schimb de priviri plin de semnificatii cei doi si-au continuat “calatoria” impreuna.

M-am simtit rusinata ca m-am zgait la ei atata timp, ca le-am invadat intimitatea. Cred si… sper ca ei nu au fost foarte deranjati de privirea mea. Nu cred ca m-au simtit. Aveau ochi doar unul pentru celalalt.

Le-am multumit in gand pentru momentul extraordinar de iubire pe care mi l-au oferit si le doresc sa fie fericiti! E asa un privilegiu sa iubesti si sa fi iubit…incat am fost foarte fericita sa asist la asa ceva .

E minunat sa descopar iubirea in jurul meu si asta imi da un teribil chef de viata.

Sa aveti parte de iubire!

                                                                             Roxana

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s